Privind in urma...

        Trecutul... M-am surprins aseara, gandindu-ma la anii de liceu! Atunci cand totul era bine sau totul era foarte rau! Mereu era ori una ori alta. Atunci cand pe langa faptul ca invatai (doar cat era nevoie nu mai mult :)) ieseai weekend de weekend si petreceai pana la primele ore ale diminetii. Fara voia parintilor bineinteles! Mereu trebuia gasita o metoda de a te furisa tiptil in casa la intoarcere. Este evident ca se intampla foarte des sa stie si ei, exact ora la care ai ajuns, insa te puneau la incercare in urmatoarea zi. Dialogul era: "- La ce ora ai ajuns?"; "- Pe la doua..";"- Cum ca ai ajuns pe la 4!"; "- Nu stiu exact ca nu m-am uitat la ceas". Specific ca nu se numeste minciuna, ci omiterea adevarului!
       Au mai existat momentele, in aceeasi perioada, cand aveai prieten! Wow atunci totul devenea complicat si imposibil! Discutii interminabile la telefon in miez de noapte, dedicatii de dragoste, intalniri pe ascuns, reprosuri, susoteli cu prietenele in pauze sau in timpul orelor prin biletele. Atunci era totul permis pentru a-ti atinge scopul, cel putin asa credeam la acea varsta.
      Acum sunt sigura ca in majoritatea situatiilor de atunci, as proceda altfel, mult mai intelept! Insa au fost si acelea momente frumoase, de unele rad privind in urma, iar altele le-as schimba daca as putea intoarce timpul inapoi!


      "Prezentul este sărbătoarea care trebuie trăită prin învăţămintele din trecut şi visurile din viitor." Paulo Coelho